Adoptarea unei pisici adulte merge cel mai bine când alegi după temperament, nu după culoare sau vârstă, când afli de la adăpost ce istoric medical are și când îi pregătești acasă un loc retras în care să se obișnuiască fără grabă. O pisică de doi-șase ani are deja un caracter format, deci îți dai seama din prima zi cu cine ai de-a face.
De ce o pisică adultă și nu un pui?
Puii cer supraveghere permanentă, trec prin faza distrugerii perdelelor și au nevoie de mai multe vizite la veterinar. O pisică adultă este, de regulă, deja învățată cu litiera, știe să folosească un loc de zgâriat potrivit și are un ritm de somn mai previzibil. Pentru cine lucrează toată ziua în afara casei, e adesea varianta mai echilibrată.
Există și o parte mai puțin vizibilă: pisicile adulte sunt cele mai des ocolite la adopție. Multe așteaptă luni întregi în boxe, în timp ce puii dispar repede. Dacă ai spațiu pentru încă o viață în casă, merită să te uiți întâi la ele.
Ce întrebi la adăpost sau la asociația de protecție?
Nu te sfii să pui întrebări. Un adăpost serios răspunde deschis și nu se supără dacă vrei să știi tot. Iată lista de verificat:
- de unde provine pisica (stradă, cedată de proprietar, găsită cu pui) și cât timp a stat în adăpost;
- dacă este sterilizată, vaccinată, deparazitată și microcipată;
- dacă a fost testată pentru FIV și FeLV, două infecții virale frecvente la pisici;
- cum se înțelege cu alte pisici, cu câini și cu copii;
- dacă are obiceiuri aparte: mâncare anume, teamă de zgomote, agresivitate când e luată în brațe;
- ce condiții pune asociația pentru adopție și dacă vă permite o perioadă de probă.
Cere să petreci timp cu pisica înainte să te hotărăști. O vizită de zece minute e prea puțin, două-trei vizite, în zile diferite, îți arată cum se comportă când e relaxată.
Cum pregătești casa înainte de sosire?
Pregătirea nu cere cheltuieli mari. Îți trebuie o litieră, o a doua dacă în casă mai locuiește o pisică (regula obișnuită este o litieră pentru fiecare pisică, plus una), boluri separate pentru apă și mâncare, un cuier sau un copac de zgâriat, un transportor solid și o ascunzătoare, de pildă o cutie de carton culcată pe o parte.
Verifică apoi pericolele ascunse. Crinii (genul Lilium) sunt foarte toxici pentru pisici, chiar și polenul sau apa din vază. Firele electrice, ata, elasticele și bucățile mici de plastic pot fi înghițite. Ferestrele și balcoanele au nevoie de plasă, pentru că o pisică care vede o pasăre sare fără să calculeze înălțimea.
Dacă locuiești în chirie, vorbește din timp cu proprietarul și citește contractul. Un buget realist pentru primul an, așa cum e descris în ghidul despre prima chirie și bugetul ei, trebuie să includă hrană, nisip, controale și o rezervă pentru urgențe.
Cum arată primele zile acasă?
Cea mai frecventă greșeală este să lași pisica liberă prin tot apartamentul din prima oră. Pentru ea, locul e plin de mirosuri străine, așa că începe cu o singură cameră, cu litiera, apa, mâncarea și ascunzătoarea. Lasă transportorul deschis, intră liniștit, vorbește încet și nu o scoate din ascunzătoare cu forța.
Poate să stea ascunsă câteva zile, uneori chiar câteva săptămâni, mai ales dacă vine dintr-un adăpost zgomotos. Mănâncă puțin? E normal în primele 24-48 de ore. Dacă refuză orice hrană mai mult de două zile, cheamă veterinarul, pentru că pisicile care nu mănâncă pot dezvolta probleme hepatice destul de repede.
Treptat, lărgește teritoriul, deschizând câte o cameră. Păstrează aceleași ore de masă. O rutină calmă, ca cea descrisă în materialul despre dimineți mai puțin grăbite, o ajută mai mult decât orice jucărie scumpă.
Ce costuri și ce responsabilități ai pe termen lung?
O pisică trăiește frecvent 12-18 ani, iar unele depășesc 20. Cheltuielile fixe sunt hrana, nisipul, deparazitările și controalele anuale. Cele variabile apar la boli, stomatologie sau intervenții. Prețurile diferă de la o clinică la alta, deci cere oferte și ține deoparte o sumă pentru neprevăzut.
La capitolul responsabilități intră și microcipul înregistrat pe numele tău, sterilizarea (dacă adăpostul nu a făcut-o deja) și grija ca pisica să nu fie lăsată singură câteva zile fără nimeni care să treacă pe la ea.
Întrebări frecvente
Cât durează până se obișnuiește o pisică adultă?
Depinde de caracter și de trecut. Unele se relaxează în câteva zile, altele au nevoie de două-trei luni ca să se simtă în siguranță.
Pot să adopt o a doua pisică dacă am deja una?
Da, dar cu introducere treptată: camere separate, schimb de mirosuri cu un prosop, apoi întâlniri scurte, supravegheate.
Ce fac dacă pisica adoptată se dovedește prea speriată?
Nu forța contactul. Stai în cameră citind sau lucrând, lasă gustări la distanță și lasă-i inițiativa. Dacă după câteva luni nu se vede nicio schimbare, cere sfatul unui medic veterinar sau al unui specialist în comportament felin.