Metoda Cornell este un sistem de luat notițe în care pagina se împarte în trei zone: o coloană îngustă pentru cuvinte-cheie și întrebări, o zonă mare pentru notițele propriu-zise și o bandă jos pentru un rezumat de câteva rânduri. Ideea nu e să scrii mai mult, ci să scrii astfel încât pagina să îți fie de folos la recitire, nu doar să arate că ai fost atent.
De unde vine și de ce funcționează
Sistemul a fost propus de Walter Pauk, profesor la Universitatea Cornell, ca răspuns la o problemă simplă: studenții umpleau caiete întregi, dar nu știau ce să facă cu ele după curs. Notițele luate aproape ca la dictare sunt un material brut, iar materialul brut nu se învață singur.
Metoda Cornell funcționează pentru că te obligă la două lucruri pe care creierul nu le face de bunăvoie: să alegi ce contează în timp ce asculți și să te testezi după aceea. Coloana din stânga păstrează întrebările, iar când acoperi zona mare cu o foaie, întrebările devin un test pe care ți-l dai singur. Este aceeași logică din spatele repetiției spațiate a informațiilor, doar că aplicată chiar pe pagina de caiet.
Cum pregătești pagina
Nu ai nevoie de caiete speciale. Tragi o linie verticală la aproximativ șase centimetri de marginea stângă și una orizontală la cinci-șase centimetri de marginea de jos. Sus, pe prima linie, scrii data, materia și tema lecției, ca să poți regăsi pagina peste o lună.
- Coloana din stânga (zona de indicii): rămâne goală în timpul cursului și se completează după.
- Zona din dreapta (notițele): aici scrii în timpul orei, cu abrevieri, săgeți și propoziții scurte.
- Banda de jos (rezumatul): două-trei propoziții scrise cu cuvintele tale, după ce ai terminat tot restul.
Cum iei notițe în zona principală
În timpul cursului scrii doar ideile și faptele, nu și fiecare cuvânt al profesorului. Lasă un rând liber între ideile diferite, ca să ai loc de completări. Dacă pierzi un fragment, lasă un spațiu și continuă; îl poți recupera de la un coleg sau din manual.
Folosește un sistem personal de abrevieri, de pildă „ptr.” pentru „pentru”, o săgeată pentru „duce la” și un semn de întrebare pentru ce nu ai înțeles. Important este să te înțelegi tu peste două săptămâni. Un exemplu: la o oră de istorie despre un război, în zona mare apar cauzele, datele și consecințele, iar semnul de întrebare marchează un termen pe care vrei să-l verifici.
Ce faci în primele 24 de ore după curs?
Cel mai bun moment pentru a completa coloana din stânga este în aceeași zi, cât ai încă lucrurile în minte. Citești notițele din dreapta și pentru fiecare bloc de idei scrii în stânga o întrebare sau un cuvânt-cheie. Întrebările bune cer explicații, nu doar date: „De ce a izbucnit?” este mai util decât „Când a izbucnit?”.
Apoi scrii rezumatul din bandă. Dacă nu poți formula două-trei propoziții, e semn că lecția nu e încă înțeleasă și că merită să te întorci la manual. Rezumatul este, de fapt, partea cea mai valoroasă a paginii, pentru că nu se poate completa prin copiere.
Cum înveți apoi din pagină?
La recitire acoperi zona din dreapta cu o coală și citești doar întrebările din stânga. Încerci să răspunzi cu voce tare sau în scris, apoi ridici coala și verifici. Ce n-ai știut marchezi cu un punct și te întorci la el a doua zi.
- Prima recitire: în ziua cursului sau a doua zi.
- A doua: după o săptămână, doar pe întrebările marcate.
- A treia: înaintea lucrării sau a examenului, pe rezumate.
Rezumatele din benzile de jos, citite pe rând, îți dau o hartă a întregii materii pe câteva foi. Merită apreciată mai ales în ajunul unui examen, când nu mai ai timp să reciți totul.
Greșeli frecvente la metoda Cornell
Cea mai des întâlnită greșeală este să lași coloana din stânga goală. Fără ea, ai doar un caiet obișnuit cu un chenar frumos. A doua greșeală este să scrii în zona principală propoziții întregi, copiate, în loc de idei. Notițele prea bogate îți dau senzația că știi, dar nu te ajută să te verifici.
Mai apare și tentația de a completa totul la sfârșitul semestrului. Metoda își pierde sensul dacă amâni, pentru că întrebările se formulează bine doar cât lecția e proaspătă. Dacă nu ai zece minute după fiecare curs, alege măcar o oră pe zi în care completezi paginile adunate.
Cum arată o pagină completă, pe un exemplu
Să zicem că ai ascultat un curs despre memorie. În zona mare ai notat: tipuri de memorie (senzorială, de scurtă durată, de lungă durată), rolul atenției, cauzele uitării. În stânga, după curs, adaugi întrebările „Ce deosebește memoria de scurtă durată de cea de lungă durată?” și „De ce uităm?”. Jos scrii: „Informația trece în memoria de lungă durată prin atenție și repetare, iar uitarea apare mai ales din lipsa reactivării.” Cinci minute de lucru, o pagină pe care o poți folosi luni de zile. Dacă ai doar pauze scurte între ore, ca în exemplul despre învățatul în pauzele de cafea, completarea coloanei de întrebări încape perfect într-un astfel de interval.
Merge și pe laptop sau în aplicații?
Da, cu o precizare. Poți crea un tabel cu două coloane și un câmp de rezumat în orice editor de text, iar aplicațiile de notițe permit același aranjament. Cercetările despre scrisul de mână arată, în general, că scrisul în caiet te obligă să selectezi mai mult, pentru că nu poți ține pasul cu vorbitorul. Pe tastatură e ușor să transcrii totul, deci disciplina de a sintetiza trebuie să vină de la tine.
Metoda se potrivește bine la materii cu mult conținut explicativ: istorie, biologie, drept, economie. La matematică sau programare, unde ai de rezolvat pași, ajută mai puțin; acolo funcționează mai bine exemple rezolvate, cu explicații în margine.
Întrebări frecvente
Cât timp îmi ia în plus metoda Cornell?
În jur de zece minute după fiecare oră, pentru întrebări și rezumat. Timpul se recuperează la învățare, pentru că ajungi la examen cu materialul deja structurat.
Pot folosi metoda dacă profesorul vorbește foarte repede?
Da. Scrii în zona principală doar cuvintele-cheie, iar propozițiile le reconstruiești după curs, din manual sau din notițele unui coleg.
Se potrivește și elevilor mici?
Din clasele mijlocii în sus, când elevii deja scriu rapid. Pentru cei mici, e mai simplu un caiet cu o coloană de întrebări, fără bandă de rezumat.
