O parolă sigură este una lungă, unică pentru fiecare cont și imposibil de ghicit pornind de la datele tale personale. Lungimea contează mai mult decât simbolurile ciudate: o frază de patru cuvinte fără legătură între ele este, de regulă, mai greu de spart decât un cuvânt scurt umplut cu semne speciale.
Majoritatea conturilor nu sunt compromise pentru că cineva a ghicit parola printr-o inspirație norocoasă, ci pentru că aceeași parolă a fost folosită în mai multe locuri. Când un serviciu mic își pierde baza de date, parolele ajung în liste care circulă ani de zile și sunt încercate automat pe e-mail, pe rețele sociale și pe banca online. De aici pornesc toate sfaturile de mai jos.
De ce lungimea contează mai mult decât simbolurile
Un program care încearcă parole la rând nu se uită la cât de „deșteaptă” pare o combinație, ci la câte variante trebuie să parcurgă. Fiecare caracter adăugat înmulțește numărul de variante. O parolă de opt caractere, chiar cu cifre și semne, are un număr de combinații incomparabil mai mic decât una de douăzeci de caractere formată din litere mici.
Din păcate, majoritatea oamenilor aleg parole scurte cu un tipar previzibil: un nume, o dată, o cifră la final și un semn de exclamare. Programele de spargere cunosc exact aceste obiceiuri și le încearcă primele. Un „Maria1985!” pare complicat pentru un om, dar este banal pentru un atacator.
Cum construiești o frază-parolă, pas cu pas
Metoda cea mai simplă și mai ușor de ținut minte este fraza-parolă, adică mai multe cuvinte alese la întâmplare și legate între ele. Poți proceda astfel:
- Alege patru sau cinci cuvinte obișnuite, fără legătură logică între ele, de exemplu dintr-o carte deschisă la o pagină oarecare.
- Pune-le într-o ordine care nu formează o expresie cunoscută, ca să nu poată fi ghicită dintr-un citat sau dintr-un proverb.
- Adaugă un separator pe care îl alegi tu, un punct sau o liniuță, și, dacă site-ul cere, o cifră în mijloc, nu la final.
- Rostește fraza de câteva ori cu voce tare și scrie-o de două-trei ori de mână, apoi arde hârtia.
Rezultatul poate arăta ca o înșiruire de tipul cai-fereastră-oțet-nouă-lampă. Nu este poezie, dar are peste douăzeci de caractere și nu apare în niciun dicționar de parole furate. Îți amintești o imagine absurdă mult mai ușor decât un șir de simboluri.
Ce greșeli fac parolele ușor de spart?
În practică, parolele cedează aproape întotdeauna din aceleași motive:
- conțin numele tău, al copilului, al animalului de companie sau data nașterii, informații pe care le găsești ușor pe rețelele sociale;
- folosesc înlocuiri previzibile, precum „a” cu „@” sau „o” cu „0”, pe care le cunosc toate programele de atac;
- reiau aceeași parolă cu mici variații, de exemplu Parola1, Parola2, Parola3;
- sunt notate pe un bilet lipit de monitor sau într-un fișier numit parole.txt pe desktop;
- sunt trimise prin mesaje sau e-mail altei persoane, apoi uitate acolo, la vedere.
Dacă te regăsești în două dintre aceste puncte, nu e o rușine. Aproape toți am făcut-o la început. Important este să o corectezi gradual, începând cu conturile cele mai valoroase.
Cum ții minte zeci de parole fără să le notezi pe hârtie?
Răspunsul cinstit este că nu le ții minte, ci folosești un manager de parole. Acesta este un program sau o aplicație care stochează toate parolele într-un seif criptat, deschis cu o singură parolă principală. Tu memorezi doar fraza-parolă a seifului, iar restul parolelor pot fi lungi și aleatorii, generate chiar de program, de exemplu de treizeci de caractere.
Un manager de parole face mai mult decât să le păstreze: completează automat câmpurile doar pe adresa corectă a site-ului. Dacă ajungi pe o pagină falsă, care imită banca ta, programul pur și simplu nu oferă nicio parolă, iar asta te avertizează mai bine decât orice atenție umană.
Fiecare serviciu are propriile reguli, deci merită să citești cum își protejează seiful. Principiul comun este același: parola principală trebuie să fie cea mai bună parolă pe care o ai, iar copia de siguranță a seifului trebuie păstrată separat. La început pare multă muncă, dar dacă ai deja o rutină de învățat lucruri noi, așa cum se vede în planul pentru cine învață singur, vei trece prin configurare în mai puțin de o oră.
Cât de des trebuie schimbate parolele?
Sfatul vechi, de a schimba parola la fiecare trei luni, a fost abandonat de specialiștii în securitate. Schimbările forțate duc la parole slabe, cu o cifră în plus, pe care omul le uită imediat. Regula actuală este mai rezonabilă: schimbi o parolă doar când există motiv, adică atunci când serviciul a anunțat o scurgere de date, când ai folosit-o pe un calculator străin sau când bănuiești că cineva a văzut-o.
Până atunci, o parolă lungă și unică, protejată și prin a doua verificare la autentificare, rămâne sigură. Dacă tot amâni de luni de zile ordonarea conturilor, treci peste sentimentul că trebuie să rezolvi totul într-o zi. Începe cu e-mailul principal, pentru că el poate reseta parola oricărui alt cont, apoi continuă cu banca și cu rețelele sociale, iar restul îl rezolvi treptat. Ideea din materialul despre proiectele amânate la nesfârșit se potrivește perfect aici: câte un cont pe zi, până se termină lista.
Întrebări frecvente
Este în regulă să las browserul să salveze parolele?
Este mai bine decât să refolosești aceeași parolă peste tot, dar un manager dedicat oferă mai multe opțiuni de control, partajare și recuperare. Dacă folosești browserul, protejează calculatorul cu o parolă de sesiune și cu criptarea discului.
Cât de lungă ar trebui să fie o parolă?
Pentru conturile obișnuite, cel puțin doisprezece-cincisprezece caractere. Pentru e-mail, bancă și seiful managerului de parole, merită fraze de douăzeci de caractere sau mai mult.
Pot folosi aceeași parolă pentru conturi fără importanță?
E tentant, dar un cont aparent banal poate conține adresa, numărul de telefon și istoricul comenzilor, exact datele de care are nevoie cineva ca să te păcălească. Cu un manager de parole, o parolă unică nu înseamnă niciun efort în plus.
